Stilul academic în lucrarea de licență: reguli și exemple greșit / corect

Ai trei variante: persoana I singular („consider”, „mi-am propus”), pluralul autorului („considerăm”, „ne-am propus”) și forma impersonală („lucrarea analizează”, „au fost chestionați 186 de tineri”).

Regula: o decide ghidul. De exemplu, ghidul de licență AMG de la Medicina din Brașov cere limbaj „academic, impersonal (nu se va folosi persoana I singular sau plural)”.

Dacă ghidul tău nu spune nimic, întreabă coordonatorul; forma impersonală nu e greșită nicăieri. Pentru introducere, aceeași întrebare are un răspuns scurt în ghidul introducerii.

La perfectul compus, „am aplicat” arată la fel pentru eu și pentru noi. Amestecul se vede la „mi-am / ne-am”, „consider / considerăm”, „cred / credem”: caută-le cu Ctrl+F.

Timpul verbal îi spune cititorului dacă o idee e general acceptată sau e un pas al cercetării tale. Același ghid de la Brașov o spune direct: prezent pentru „expunerea faptelor sau cunoștințelor admise din literatura de specialitate”, trecut pentru citarea unui autor, scopul și experiența proprie.

Comisia caută: să știe în orice moment ce e cunoscut deja și ce ai făcut tu.

Scoate tot ce ține de vorbire: „în ziua de azi”, „toată lumea știe”, „e clar că”, „practic”, „super”, „deci” la început de frază, semnele de exclamare și întrebările retorice.

Comisia caută: o expunere „clară, sobră, academică”, cum spune ghidul de la Brașov, care respinge explicit stilul „bombastic, poetic, emotiv”. Fiecare afirmație generală are o sursă sau o trimitere la datele tale.

Un chestionar sau o corelație nu dovedește o cauză, iar un eșantion de 186 de persoane nu vorbește despre „toți tinerii”. Alege verbul pe care îl susține designul: „este asociat cu”, „sugerează”, „în eșantionul studiat”.

Comisia caută: concluzii exact cât de tari sunt datele. Și invers: o frază cu trei precauții („s-ar putea eventual să pară”) arată nesiguranță, nu prudență.

Cum treci de la cifre la astfel de fraze: interpretarea rezultatelor statistice.

Definește termenul-cheie o dată, apoi folosește-l la fel în toată lucrarea. „Stima de sine”, „respectul de sine” și „încrederea în sine” sunt pentru comisie trei concepte diferite, nu sinonime de variat stilul.

Regula: unele ghiduri o cer explicit, de exemplu ghidul de la Matematică și Informatică, Universitatea Ovidius: „unificarea terminologiei și a notațiilor”. Pentru un cuvânt englezesc, folosește termenul românesc consacrat dacă există; dacă păstrezi termenul străin, explică-l la prima apariție și scrie-l de obicei cu italic.

La prima apariție scrii denumirea întreagă și abrevierea în paranteză, apoi folosești doar abrevierea. Un termen care apare o dată sau de două ori nu are nevoie de abreviere.

Regula: ghidul de la Brașov cere abrevieri „numai dacă este necesar”, definite la prima apariție în rezumat și din nou la prima apariție în text (rezumatul se poate citi separat). Prescurtările obișnuite (art., alin., p.) de obicei nu se explică în text; unele liste de abrevieri, ca în exemplul de Drept, le includ totuși.

După „etc.” nu pui puncte de suspensie.

Dacă folosești multe abrevieri, adaugă o listă a lor la începutul sau la finalul lucrării, dacă ghidul o prevede: cum o faci, alături de lista tabelelor și a figurilor, în ghidul despre tabele, figuri și lista abrevierilor.

În română, virgula separă zecimalele (3,5), iar punctul sau spațiul separă miile (1.440 sau 1 440). Un procent are mereu baza lângă el, ca cititorul să știe din câți.

De verificat: la indicatorii statistici, exemplele noastre de la Psihologie urmează APA 7 cu punct (r = −.56), iar cele de la Marketing folosesc virgula (β = 0,41). Contează ce cere ghidul tău și să fie la fel în toată lucrarea.

• 62% din respondenți au zis că au încredere62% dintre respondenți (115 din 186) au declarat că au încredere în influenceri
• 186 tineri, 115 de respondenți186 de tineri, 115 respondenți
• „186 de tineri au completat…” la început de frază (convenție APA, de evitat)„Chestionarul a fost completat de 186 de tineri.”

După numerele care se termină în 01-19 nu pui „de” (101 lei, 115 respondenți); după celelalte de la 20 în sus, da (20 de, 186 de).

O frază de patru rânduri cu trei subordonate se împarte în două. Iar un lanț de substantive („realizarea efectuării analizei”) se înlocuiește cu verbul lui („am analizat”).

Comisia caută: să înțeleagă fraza la prima citire. Ideile „trebuie să decurgă logic și coerent din cele anterioare”, cum cere ghidul de licență de la Resurse Umane, Centrul Universitar Pitești, care cere și „limbaj academic impersonal”.

Caută cu Ctrl+F, în tot documentul: „eu ”, „mi-am”, „ne-am”, „deci”, „foarte”, „toată lumea”, „va fi”, „dovedește”, „determină”, „!” și „?”. Fiecare rezultat e un loc de verificat, nu neapărat o greșeală.

În Word, setează limba de verificare română (Review → Language → Set Proofing Language; în Word în română, Revizuire → Limbă → Setare limbă de verificare), apoi citește cu voce tare introducerea și concluziile: frazele la care te împiedici sunt prea lungi.

Diacriticele le verifici cu corectorul de diacritice, iar restul lucrării cu checklistul de predare. Dacă vrei să o citească altcineva, vezi corectarea sau redactarea de la zero; pentru o lucrare în engleză, lucrările în limbi străine.

• cel mai optimoptim
• a colabora împreunăa colabora
• etc...etc.
• „în cadrul”, „la nivelul” în fiecare frazăverbul direct: „firma recrutează”
• ș și ț scrise cu sedilăș și ț cu virgulă dedesubt
• „Eu cred că legea e nedreaptă.”o concluzie argumentată, cu sursa sau datele ei

Greșelile de structură, citare și susținere sunt în ghidul greșeli frecvente în lucrarea de licență.