Ai de făcut analiza tematică a interviurilor?
Privat. Primul capitol gratuit. Fără avans. Plata la final sau în etape. Status constant al lucrării. Raport AI + plagiat.
Scrie-ne pe WhatsAppCum lucrăm
-
Ne scrii pe WhatsApp
Fără obligațiiTrimite ghidul, tema sau lucrarea, dacă ai început.
-
Primul capitol gratuit
GratuitPentru a vedea cum lucrăm.
-
Lucrarea finală, fără avans
Plata la final sau în etapeScriem sau modificăm lucrarea, cu status constant. Raport AI + plagiat. Primești lucrarea înainte de plată.
Cuprins · 4 secțiuni
Ai interviuri transcrise și nu știi cum ajungi de la zeci de pagini la un capitol de rezultate. Analiza tematică este drumul cel mai folosit în lucrările cu date calitative.
O metodă calitativă prin care găsești în texte (interviuri, focus grupuri, răspunsuri deschise) temele care răspund la întrebarea ta. Pui coduri pe fragmente, grupezi codurile în teme, le verifici și le raportezi cu definiție și citate. Cei șase pași vin din articolul lui Braun și Clarke (2006).
Cei 6 pași ai analizei tematice
Pașii descriși de Braun și Clarke (2006), în ordinea în care îi faci. Apasă pe unul ca să vezi ce faci, ce caută comisia și un exemplu.
1Familiarizarea cu datele
Transcrii și citești de mai multe ori
Transcrii interviurile, le anonimizezi (P1, P2…) și le citești de mai multe ori, notând primele idei pe margine. Dacă le-ai transcris tu, ai făcut deja o parte din acest pas.
Comisia caută: transcrieri complete, coduri în loc de nume și cum ai făcut transcrierea, spus în metodologie.
„Interviurile au fost înregistrate audio cu acordul participanților, transcrise și anonimizate, apoi analizate tematic (Braun și Clarke, 2006).”
Vezi procedura (Asistență socială) →
2Codurile inițiale
Etichete scurte pe fragmente
Marchezi fiecare fragment care spune ceva despre întrebarea ta cu o etichetă scurtă, un cod. Codezi tot setul de date, nu doar citatele care îți plac, iar un fragment poate primi mai multe coduri.
Comisia caută: coduri aproape de cuvintele participanților și aplicate pe toate transcrierile.
Fragmentul „Nu știam nici cum se plătește o factură.” (P8) primește codurile „facturi” și „gestionarea banilor”.
3Căutarea temelor
Codurile se grupează
Grupezi codurile înrudite în teme posibile: o temă adună mai multe coduri în jurul unei idei care răspunde la întrebarea de cercetare. Un tabel sau o schemă cu codurile sub fiecare temă te ajută să vezi legăturile.
Comisia caută: teme care răspund la întrebarea cercetării, nu doar întrebările din ghidul de interviu repetate.
Codurile „gestionarea banilor”, „acte și proceduri” și „facturi” formează tema T2. Pregătirea pentru viața independentă.
4Revizuirea temelor
Verifici temele pe date
Recitești fragmentele de sub fiecare temă: se potrivesc între ele? Apoi verifici temele pe tot setul de date. Unele teme se unesc, altele se împart sau dispar pentru că au prea puține date.
Comisia caută: teme clar diferite între ele, fiecare susținută de fragmente din mai multe interviuri.
Două teme provizorii, „lipsa banilor” și „chiria”, se pot uni în T1. Locuirea după ieșirea din sistem, pentru că vorbesc despre aceeași problemă.
5Definirea și denumirea temelor
O frază și un nume pentru fiecare
Scrii pentru fiecare temă o definiție de una-două fraze (ce cuprinde și ce nu) și îi dai un nume scurt, care spune ceva. Numerotarea (T1, T2…) ajută la trimiterile din text.
Comisia caută: nume care spun ideea temei, nu etichete vagi ca „aspecte diverse”.
Șase teme: T1. Locuirea după ieșirea din sistem, T2. Pregătirea pentru viața independentă, T3. Inserția pe piața muncii, T4. Persoana de referință, T5. Rețeaua socială restrânsă, T6. Stigmatizarea.
Vezi grila de codificare (Asistență socială) →
6Redactarea rezultatelor
Temă, definiție, citate, interpretare
În capitolul de rezultate iei temele pe rând: ce spun participanții, 1-2 citate scurte cu codul participantului, apoi interpretarea prin teoria din primul capitol.
Comisia caută: citate care susțin tema, nu care o înlocuiesc, și legătura cu teoria.
„Persoana de referință (T4) apare ca principala resursă: educatorul, asistentul maternal sau un mentor care rămâne disponibil după ieșirea din sistem.” Autoarea leagă apoi rezultatul de perspectiva ecologică din capitolul 1.
Sursa pașilor: Braun, V., & Clarke, V. (2006). Using thematic analysis in psychology. Qualitative Research in Psychology, 3(2), 77–101. https://doi.org/10.1191/1478088706qp063oa
De la coduri la teme: un exemplu
Fragmente inventate pentru exemplu, dintr-o temă ipotetică despre studenții care lucrează în timpul facultății. Mai multe coduri formează o temă.
| Fragment (exemplu inventat) | Cod | Temă |
|---|---|---|
| „Ies de la tură la 11 noaptea și a doua zi am curs la 8.” (P3) | program prelungit | T1. Timpul care nu ajunge |
| „Învăț în pauza de masă, pe telefon.” (P7) | învățat pe fugă | |
| „Șeful mă lasă să schimb tura în sesiune.” (P2) | angajator flexibil | T2. Sprijinul de la locul de muncă |
| „Colegii de la job mă acoperă când am examen.” (P5) | colegi care ajută | |
| „Fără banii ăștia nu puteam sta în cămin.” (P1) | munca pentru cazare | T3. Munca, condiție pentru studii |
Întâi apar codurile, apoi temele: nu pornești de la o listă de teme fixată dinainte decât dacă alegi o abordare deductivă și o spui. Un exemplu complet, cu 6 teme din 12 interviuri, este la Asistență socială.
Mai multe despre analiza tematică
+Interviuri, focus grupuri, întrebări deschise
Interviuri: cazul cel mai des întâlnit; pornești de la un ghid de interviu și codezi fiecare transcriere.
Focus grupuri: codezi tot transcriptul, dar notezi și cine vorbește (F1, F2) și când grupul e de acord sau nu, pentru că ideile se nasc în discuție.
Întrebări deschise din chestionar: răspunsurile scurte se codează la fel, într-un tabel; temele completează rezultatele cantitative, ca într-o cercetare mixtă.
+Analiza tematică sau analiza de conținut?
| Tematică | De conținut | |
|---|---|---|
| Date | interviuri, focus grupuri, răspunsuri deschise | multe texte de același fel: articole, postări |
| Categoriile | temele ies de obicei din date | grila e fixată dinainte |
| Rezultatul | teme, definiții, citate | frecvențe și comparații |
| În exemplele noastre | Asistență socială, Teologie | Comunicare, Jurnalism |
Pașii celei de-a doua metode sunt în ghidul despre analiza de conținut.
+Cum raportezi temele
În metodologie: cum ai strâns și transcris datele, că ai folosit analiza tematică (cu sursa) și dacă ai lucrat inductiv sau deductiv. În rezultate, pentru fiecare temă: numele, definiția, 1-2 citate cu codul participantului și interpretarea. Grila completă (temă, coduri, fragment) o poți pune în text sau în anexe.
„Cele mai frecvente teme sunt locuirea, menționată de 10 din cei 12 participanți (83,3%), și pregătirea insuficientă pentru viața independentă (9 participanți, 75,0%).” Comentariul de pe margine avertizează: cu 12 persoane, procentele doar descriu datele, nu se generalizează.
+La licență și la disertație
Pașii sunt aceiași. La licență ajunge de obicei un set mic de interviuri, analizat atent și raportat clar. La disertație se așteaptă de obicei mai multă justificare: de ce analiza tematică, ce abordare, cum ai verificat temele și ce limite are analiza. Volumul și cerințele exacte le stabilește ghidul facultății.
+Greșeli frecvente
- Temele sunt întrebările din ghidul de interviuteme care adună idei din răspunsuri
- Doar citate, una după altacitatul ilustrează, interpretarea explică
- „83% dintre tineri nu au locuinț㔄10 din cei 12 participanți vorbesc despre locuire”
- Nume reale în citatecoduri (P1, P2) și detalii care nu identifică persoana
- „Am făcut analiza tematică”, fără pașipașii și sursa (Braun și Clarke, 2006) în metodologie
- Teme fără legătură cu teoriafiecare temă discutată prin capitolul 1
Exemple complete cu interviuri: Asistență socială și Teologie; cu anchetă, Sociologie. Dacă vrei să facem noi analiza sau să o corectăm pe a ta, vezi serviciile.
Întrebări frecvente
Ce este analiza tematică?
O metodă de analiză calitativă prin care găsești în interviuri, focus grupuri sau răspunsuri deschise tiparele de sens care răspund la întrebarea ta de cercetare. Marchezi fragmentele cu coduri, grupezi codurile în teme și raportezi fiecare temă cu definiția și câteva citate. Pașii cei mai citați sunt cei șase descriși de Braun și Clarke (2006).
Câte interviuri îmi trebuie pentru analiza tematică?
Nu există un număr fix: depinde de întrebare, de cât de asemănători sunt participanții și de cerințele facultății, așa că întreabă coordonatorul. În exemplele noastre sunt 12 interviuri la Asistență socială și 9 la Teologie. Spui în metodologie cum i-ai ales și de ce te-ai oprit la acel număr.
Trebuie să spun de câte ori apare fiecare temă?
Nu e obligatoriu: o temă contează prin ce spune despre întrebarea ta, nu doar prin cât de des apare. Multe lucrări arată totuși câți participanți menționează fiecare temă, ca exemplul nostru de Asistență socială. Dacă dai procente, nu le generaliza la toată populația.
Ce program folosesc pentru analiza tematică?
Ajung Word sau Excel: un tabel cu fragmentul, codul și tema. Pentru multe transcrieri există programe dedicate, de exemplu NVivo, MAXQDA sau ATLAS.ti (cu plată) și QualCoder (gratuit). Programul doar organizează codurile; temele le stabilești tu.
Se poate folosi analiza tematică la disertație?
Da, pașii sunt aceiași la licență și la disertație. La master se așteaptă de obicei o justificare mai atentă a alegerilor: abordarea inductivă sau deductivă, cum au apărut temele și limitele analizei.


